poezii numaratori pentru copii

CIFRELE

Unu este-un ghiocel,
Ce se leagana usor
Cand bate un vanticel
La-nceput de martisor.

Este cam suparacios, 
Sta mereu cu nasu-n jos...
Si se plange ca e singur,
Dar nu e, eu va asigur!

El este urmat de doi, 
Ce seamana cu-un ratoi,
Sau cu-o lebada frumoasa,
Gingasa si gratioasa...

Sau poate-i un bastonas
Ce sprijina un conas...
Unde-s doi puterea creste,
Si se-mparte tot frateste.

Treiul e un pic mai mare, 
Doua dealuri, in picioare,
Sau e un cocor in zbor,
Spre tari calde calator. 

El a fost un mic inel
Pe deget stand frumusel,
Mesterul l-a rupt in doua,
Sa-i dea folosinta noua.

Dar asta nu mai conteaza...
Dupa el...patru urmeaza...  
Care e un scaunel,
Rasturnat....nu stam pe el...

Secera cu coada rupta
Ce din lanuri se infrupta
E, desigur, cifra cinci,
Cate degete-n opinci.

Peste sase n-am sarit, 
Este un numar iubit!  
E un lacat desfacut,
Pus la usa de-nceput!

Parca e un melc racit, 
In casuta rasucit, 
Care sta sa se rastoarne 
Si sa scoata-n graba coarne!

Sapte parc-ar fi o coasa
Mititica, netaioasa...
Sapte zile sunt, surori,
Trec ca sirul de cocori!

Ei sunt mici, ca doi pitici,
Colacei pentru furnici...
Numai buni de pus la opt...
Ei formeaza cifra opt.

Rotunjori si bucalati, 
Sunt tot frati, mereu legati;
Unul pe-altul se urmeaza,
Cifra opt de o formeaza...

Maimutica cea vioaie
Coada usor isi indoaie,
De seamana amandoua
Chiar leit cu cifra noua.

Noi am fost copii cuminti:
I-am ascultat pe parinti,
Si la scoala-am invatat,
Numai zece am luat!